despre ghimbir

http://www.eva.ro/dietafitness/nutritie/ghimbirul-medicamentul-universal-articol-29906.html
Ghimbirul (Zingiber officinale) Ghimbirul face parte din familia Zingiberaceae, care îşi are originea în Sudul Chinei sau în India. Este o plantă erbacee cu un rizom (sau radacină) aromatic bogat în uleiuri eterice. În prezent se cultivă în toată regiunea tropicală şi subtropicală, in Asia, India produce aproximativ. Jumătate din recolta mondială, în Brazilia, Jamaica şi Nigeria al cărui ghimbir este foarte iute şi lipsit de aromă. Ghimbirul este o specie perenă care are nevoie de o temperatură ridicată și constantă precum şi de o umiditate permanentă pentru a se dezvolta corespunzător. Rizomul de ghimbir are o forma neregulată, contorsionată si e noduros, atingând până la 5-6 centimetri în lungime. Ghimbirul e deosebit de prețuit în bucătăriile orientale: chineză, indiană, tailandeză. Ghimbirul este comercializat sub mai multe forme. Rădăcini întregi, proaspete care au o culoare galben-deschis la interior, iar coaja de diferite nuanţe cafenii. Ghimbirul jamaican, de culoare galben deschis, este socotit de cea mai bună calitate. Ghimbirul african şi indian are o coaja mai inchisă la culoare şi este de calitate mai slabă, cu excepţia celui din Kenya. Rizomii întregi au gustul cel mai proaspăt. Se comercializează rădăcinile uscate, ”negre” , cu coaja cu tot, sau ”albe” (fara coajă). Rădăcina se comercializează întreagă sau taiata feliute, sau pudră, care are o culoare galben-deschis şi este obţinută prin macinarea rădăcinii uscate. Se mai comercializează, de asemenea, conservată, din rădăcini tinere, decojite, taiate feliuţe fierte într-un sirop gros de zahăr. De asemenea, mai exista şi sub cristalizată, sau ghimbir murat. În bucătăria asiatică, ghimbirul este utilizat aproape exclusiv proaspat, feliat, tocat sau zdrobit sau infuzat în sosul mâncării şi îndepărtat când ca s-a ajuns la aroma dorită. Ghimbirul proaspăt poate fi pastrat cateva saptamani în frigider. În stare uscată, trebuie lovit (nu foarte tare ca să nu fie strivit) pentru ca fibrele să se deschidă.
INDICATII. Recunoscut de asiatici încă din secolul I ca o plantă medicinală cu efecte rapide asupra problemelor reumatice şi digestive, ghimbirul este studiat acum în vestite laboratoare de medicii europeni. Cand a fost descoperită, rădăcina de ghimbir era folosită ca un agent antiinflamator şi împotriva senzaţiei de vomă. Specialiştii precizează că mii de ani ghimbirul a fost administrat, în special, bolnavilor cu artrită reumatoidă. Acţiunea sa antiinflamatoare l-a recomandat cu succes acestei categorii de bolnavi. Fitoterapeuţii au constatat că, spre deosebire de medicamentele alopate, ghimbirul scuteşte această categorie de bolnavi de efectele secundare ale medicamentelor folosite pe termen lung - mai ales ulcerele de stomac. Cercetările continuă în acest sens, pentru a se dovedi cum poate să neutralizeze planta acizii inflamatori din articulaţii. Specialiştii homeopaţi au ajuns la concluzia că ghimbirul mai poate înlătura greaţa ce se datorează deplasării cu maşina, avionul sau vaporul. Un alt studiu a dovedit efectele plantei, după intervenţii chirurgicale, care impun anestezia generală. Un test efectuat asupra unui lot de 30 de femei care au fost supuse anesteziei generale în timpul unor intervenţii ginecologice a demonstrat efectele sale puternice în combaterea stării de vomă. Ceaiul din rădăcină de ghimbir s-a dovedit eficient şi în tratamentul bolnavilor de cancer care au făcut chimioterapie. De aceea este studiat şi pentru proprietăţile sale anticancerigene. În privinţa greţurilor „de mişcare", planta a dat rezultate excelente într-un procent impresionant - de peste 90% la persoanele care au testat-o. Pe langă faptul că le înlătură greaţa, ghimbirul îi ajută şi pe cei cu ameţeli şi vertijuri. Ceai de ghimbir: rădăcina se taie în felii subţiri care se pun în strecurătoarea cu ceai aşezată deasupra ceainicului. Se toarnă apă fierbinte peste rădăcină şi după 10 minute ceaiul poate fi îndulcit cu miere polifloră. În cazurile de gripă, însoţite de vomă, ceaiul de ghimbir se îndulceşte cu miere de pădure. Şi asmaticii pot beneficia de ajutorul acestei plante. Se combină părţi egale de ghimbir şi morcovi (rădăcinile trebuie rase şi apoi stoarcem sucul). Se administrează cate două linguriţe înainte de fiecare masă, cu ceai de ghimbir. După o masă copioasă, infuzia de ghimbir este ideală şi ajută la eliminarea gazelor din stomac sau intestine. Ca afrodisiac este folosita mai ales radacina. Ghimbirul intra in multe combinatii afrodisiace alaturi de miere, cardamon, scortisoara si alte plante aromatice. Pentru sporirea apetitului sexual, marirea energiei sexuale, se recomanda cu un sfert/jumatate de ora inaintea jocului amoros luarea a 2 linguri de miere bine amestecata cu 2-3 varfuri de cutit de ghimbir si un varf de cutit de piper. Desi nu este folosit ca "afrodisiac forte" ghimbirul are o utilizare foarte larga datorita efectelor sale deosebite asupra dispozitiei launtrice. Printre efectele benefice ale ghimbirului mentionam: inlaturarea starii de moleseala, a plictiselii sau a blazarii, redarea acuitatii gustative. Este una din ierburile menite sa trezeasca si sa reinvioreze fiinta.
UTILIZARI EXTERNE. Industria parfumurilor: graţie uleiului esenţial pe care îl conţine, rizomul de ghimbir emană o savoare de lămâie piperată şi conferă astfel căldură şi personalitate parfumurilor. Industria cosmeticelor: La spitalele din Beijing, este utilizat în tratamentul alopeciilor (cheliilor) sub formă de rondele proaspete. Cosmetologii europeni au fabricat loţiuni cu ghimbir pentru tonificarea şi revitalizarea părului. Loţiunile de corp pe bază de ghimbir au efecte de întinerire: hrănesc epiderma şi îi conferă fineţe şi supleţe. Fiind bogat în magneziu, fosfor şi acizi aminaţi, ghimbirul este omniprezent în formule revitalizante ale cremelor de faţă.
MEDICINA ALTERNATIVA: Moleculele aromatice de ghimbir trimit impulsuri creierului imediat ce ating pielea, relaxând şi detensionând musculatura. Rădăcina încălzeşte meridianele de acupunctură. Terapeuţii folosesc uleiurile aromatice de ghimbir pentru fricţionarea zonelor unde se acumulează tensiuni negative: tâmplă, ceafă, încheieturi.